Eu fir de dor, tu dulce amintire…

M-am strecurat, în noapte,-n gândul tău.

O amintire tristă… și stingheră,

A tresărit, și-a înțeles că eu

Sunt fir de dor, uitat pe-o etajeră.

M-a luat în palma ei și mi-a șoptit,

Cu patimă în glas și cu iubire,

Să ducem clipa nopți-n răsărit,

Eu fir de dor, tu dulce amintire.

Am alergat, prin clipe de demult,

Ca doi nebuni pierduți în rătăcire,

Din loc în loc, eu mă opream s-ascult,

Din șoaptele-ți, trecute, de iubire.

Când am ieșit din visul călător,

Un strop din noapte mai era la pândă.

O lacrimă, se prelingea ușor,

Ca un sărut pe buza-ți tremurândă.