Iubeşte-mă doar cât să nu mă doară

Eu nu exist, nu încerca să-ţi fiu
Vre-un gând tăcut, n-aş fi decât povară.
Întreabă versul meu pe care-l scriu.
El îmi cunoaşte sufletul pustiu,
Durerea care trece peste seară.
Visul din nopţi, când îngerii coboară
Să-ţi pună raze-n părul auriu.
El ştie dorul care mă-mpresoara
Şi gândul ce mă duce-n nopţi, târziu.
Nu mă iubi doar ca să-mi pui povară
Şi alte nopţi, în care să nu viu
În visul tău, în preajma ta să fiu.
Dacă vre-un gând în inimă-ţi strecoară
Iubire, în tăcere ţi-o măsoară.
Iar de-ai s-o faci vre-odată, ca să ştiu,
Iubeşte-mă doar cât să nu mă doară.

Negru pe Alb

Negru pe Alb,
Cuvinte culese
Din slava divină
În eternul simbol
Făcut să pătrundă prin noi
ADEVĂR şi LUMINĂ

Astăzi Negru pe Alb
Este doar o grădină

Este doar un protest
Faţă de aceia cu crez
Şi cu har în cuvânt
Aceia ce azi
În această grădină
Au uitat LEGĂMÂNT
Au pierdut ADEVĂR
S-au strivit de LUMINĂ
Şi pe-un fir de oarbă putere
Pierduţi în nimic
La idoli murdari
Se închină.