De unde vii,
Tu, al iubirii sol ?
Crescut parcă-n
A cerului gradină.
Eu te-am primit
În sufletul meu gol,
Cu chipul tău
Și vocea ta divină.
Prin ea, tu curgi,
Din zâmbetul astral,
Iubirea efemeră,
Prin alba strălucire
De crin imperial.
Tu, hrană,
Pentru sufletu-mi
Flămând,
Mi-ai inundat
Cel mai lăuntric gând.
Te uită-n ochii mei
Și vezi că plâng.
E lacrima iubirii.
Am strâns din vocea ta
Cuvintele de dor,
Și-acum... cu ele plâng.
E plânsul fericirii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu