Astăzi, ne scrie timpul inc-o toamnă,
Cu-același farmec și cu iz de doamnă.
Și-aceeași frunză grea și ruginită
Se-așează peste tâmpla-încărunțită.
Câmpia schimbă verdele cu glodul.
Hambarul, goliciunea lui cu rodul.
Se varsă peste noi miros de brumă
Când mustu’-n căni mai face încă spumă.
Borcanele s-au pregătit și ele
Să-i găzduiasca iernii gogonele.
Și printre nuci și mere sau gutui,
Parfumul e și el la locul lui.
Nici nu mai știi din toamnă ce să iei.
Iar viața… are și ea toamna ei.
Cum trece vremea peste mine Doamne !
Mă scrie timpul azi în două toamne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu