Te scriu cuvânt, să nu cad în păcat
Şi să mă uiţi de-atâta nepăsare.
Te-am ocolit, am râs, te-am judecat,
Dar m-ai iubit şi mi-ai lăsat chemare.
Mai învăţat să te rostesc demult,
Prin vremurile grele care-au fost.
Acum te ştiu, dar tot te mai ascult,
C-am învăţat tăcerea pe de rost.
Şi am s-o scriu cu litere de foc
Să ard în ea din clipele-ţi prea triste.
În cartea lumii încă mai e loc
Că tu să fii trecut la loc de cinste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu