Pagini

13 mai 2011

Iertare…

Mi-e gându’-mpovarat de-atâta vină
Şi sufletul mai greu ca un păcat,
Că n-am ştiut măicuţa mea divină
Să-ţi port respectul, cât l-ai meritat.

M-am lepădat de tine scumpă mamă,
Fiind ruşinat de simplitatea ta.
Acum, cuvântul meu, plângând te chiamă,
Dar nu mai eşti aici a mă ierta.

Iar azi, când firul vieţii se destramă
Şi simt în vina mea cum mă priveşti,
Eu ştiu că bunătatea ta de mamă
Mai iartă de-acolo de unde eşti.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu