Să nu-mi luaţi roua dimineţii
Şi nici sclipirea ei de soare.
Eu m-am născut simbolul vieţii
Şi lacrima mângâietoare.
M-aţi curs petală cu petală
În clipele de rătăcire,
Cătând în joaca lor letală
Răspunsul vostru de iubire.
Şi n-a trecut prin cer iubire,
Şi nici iubire pe pământ
Nescrisă-n trupul meu subţire
Cu-o lacrimă şi-un legământ.
Şi n-a trecut prin lume viaţă
Să nu-mi arunce o privire,
Cerându-mi parcă o povaţă,
O mângâiere… sau iubire.
Şi n-am lăsat nemângâiată
Privire-n dor rătăcitoare,
Nici inima îndurerată.
Să nu-mi luaţi dreptul meu de floare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu