Printre alei, când ducem pașii
Și-mi legăn gândurile reci,
Doar ochii mei, se uită, lașii
Prin taina lor să te petreci.
Nu te privesc că ești frumoasă,
Ci doar în suflet iți citesc,
Când ochii tăi, privind, mă lasă
Întemnițat în nefiresc.
Parcă din ceruri se coboară
Culoarea frunzelor de tei,
Și ca un murmur se strecoară
În verdele din ochii tăi.
Te-am îndrăgit, de când, copilă
Copil în preajma ta fiind,
M-ai prins în doruri, fără milă,
Iar astăzi sunt un suferind.
Atunci când brațele-ți mă cheamă
În brațele-mi se-ascund dorinti,
Și gura-mi vrea, de bună seamă,
Sărutul buzelor fierbinți.
Nu-i vina mea, n-am nicio vină,
Și nici a ta vreo vină nu-i,
Ești ca a cerului lumină,
A tuturor și-a nimănui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu