Ne-a mai rămas doar să visăm din nou
La verde... și la floarea din grădină.
Foșnetul frunzei are acum ecou
De ruginiu uscat... și de cătină.
Peste câmpie zboară cat’-un fulg
Din păpădia încă neplouată.
Era și el cândva-ntr-un fel de vulg,
Azi, singur, rătăcește-n lumea lată.
Doar mărul din gradină s-a pierdut
Cu firea... și-a-nflorit a doua oară,
Dar floarea lui e doar un gând tăcut,
E floarea ce n-aduce primăvară...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu