Să creşteţi,
Udaţi-le cu lacrimi.
Din dragoste
Şi vise,
Faceţi-le veşmânt.
Şi vorbe dulci,
Şi doruri,
Rostite fără pătimi.
Feriţi-le de ura
Ce naşte
Din cuvânt.
Plăpânde sunt,
Şi mor
La prima vorbă goală,
Lăsând să
crească-într-una,
Durerile din noi.
Ce rost
Să suferim....?
Iubirea e o boală,
Al cărei leac
E trainic,
Doar când suntem în doi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu