Sunt omul simplu de pe stradă,
Cum deseori am fost numit
De guvernanți când ies la sfadă
Cu glas peltic și gângăvit.
Dar simplitatea nu acuză,
N-a fost nicicând dăunătoare,
Cuvântul este doar o scuză
Pentru prostia voastră mare.
Când ești în fruntea țării tele
Și o cufunzi în sărăcie,
Dorind de-aici să faci avere…
E o dovadă de prostie.
Și-n sărăcia asta mare
Ți-e gândul numai la furat,
Nu ești un fluture pe-o floare,
Ești doar o muscă pe-un rahat.
-Din amalgamul 'scrierilor' tale se desprinde o linie majora.Incearca sa te afirmi si pe la Socola...La varsta din poza-daca e a ta- ce mai stii sa faci/muncesti,pentru ca daca vrei sa fii mai inatai poet,nu esti nimic.Cu ce/cum te pot ajuta?
RăspundețiȘtergere