De la primul cuvânt… deseori nerostit,
Primul pas, primul gând, primul gest de copil,
Anii vin lângă noi numărând negreșit
Fiecare secundă, fiecare April.
Peste numărul lor se așterne iubirea
Și din numărul lor se-aud pruncii strigând.
Încercăm cu respect să ne ținem menirea
Și odată cu ei ne trezim alergând.
Prea grăbiți, ignorăm frumusețea câmpiei.
Cu privirea din noi căutăm prea departe.
Ca un gând destrămat, înrobiți lăcomiei,
Îi trudim fără rost pentru lucruri deșarte.
Însă, vine un timp, când lipsiți de puteri…
Prea târziu înțelepți, de pe multe luăm mâna.
Când doar anii mai sunt valoroase averi.
Ei sunt tot ce mai luăm când ne-nghite țărâna.
Și de-acolo, de jos, de sub liniștea ei,
De sub umbra ce-o pun pe morminte, castanii,
Simți cum cei ce-au rămas, că-s creștini sau atei,
Cu dispreț, sau respect, ne mai numără anii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu